Tatăl şi fiul mergeau împreună, spre munte. Lăsaseră în urmă slujitorii şi animalele de povară şi se îndreptau către locul ştiut de tată. Tăcerea era apăsătoare; părintele se gândea la vorbele pe care Dumnezeu i le spusese: "Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria, şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune". Era convins că glasul divin îi vorbise. Nu i-a spus nimic soţiei, poate că Sara ar fi încercat să-l convingă să nu facă lucrul acesta. Îşi aminti cuvintele pe care le spusese slujitorilor: "Eu şi băiatul ne vom duce până colo să ne închinăm, şi apoi ne vom întoarce la voi."
Era convins că Dumnezeu îi ceruse să-şi sacrifice copilul, dar tot atât de convins era că Cel Atotputernic îi va reda moştenitorul. Pe măsură ce urcau pe munte, liniştea era mai apăsătoare. Băiatul rupse tăcerea, cu o întrebare pe care tatăl parcă n-ar fi vrut s-o audă: "Tată! Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?" Avraam respiră adânc, în timp ce în rugăciune cerea de la Dumnezeu răspunsul potrivit la întrebarea tânărului său fiu. "Dumnezeu însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot" spuse tatăl,încrezător.
Avraam a ridicat un altar şi l-a aşezat pe tânărul Isaac pe el, pregătit să îndeplinească porunca divină. În momentul în care tatăl a ridicat cuţitul, Dumnezeu a intevenit, arătând că într-adevăr El poartă de grijă.
Sunt întrebări la care poate n-avem răspuns, sau ne este greu să-l formulăm sau să-l acceptăm. Să fim convinşi că Dumnezeu însuşi ne va purta de grijă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu